Acum cativa ani, destul de multi, pe vremea adolescentei mele, obisnuiam sa zambesc atunci cand, mergand pe strada, surprindeam oameni fredonand o melodie doar pentru ei. Mi se parea incantator si inca mi se mai pare.Fredonam si eu.
Astazi, mergand pe strada spre serviciu, am trecut pe langa un om si l-am auzit mormaind pentru sine. 2 minute mai incolo am dat nas in nas cu o femeie care explica agitata ceva in gura mare, desi era singura. M-a intristat atat de mult…
Am remarcat ca nimeni nu mai fredoneaza. Oamenii nu mai au timp si dispozitie pentru asa ceva. Merg repede, cu umerii plecati si impovarati de griji, incruntati si preocupati, nefericiti si grabiti.
Asemeni mie, caci nici eu nu mai fredonez.
